joi, 27 noiembrie 2008

balada soldatilor gay

Trec vagoane reci prin gara,
Convoaie lungi-regim secret,
N-a fost usor pe front, in Est
Si m-au adus si-n capitala.

-"Vinovat!" rasuna in sala
Lanturile-s ochi cusut
Arestatul parca-i surd
Si lumea parca e mai goala.

-"E chiabur!" se aude barfa
-"Harnic om era Vasile..."
-"Sa fie torturat" se cere
Vai de cel ce are avere...

"Iertare, indurare!" striga soldatul
Prins cu aur asupra lui.
Si nu era prezenta inima nicicui,
Si nu l-au iertat...sarmanul!

Era groaznic in recea Siberie
Si nimic nu ne era pe plac...
Cazut-am ranit, langa lac
Si m-au bagat la bucatarie.

Puneam mancare cand bubuia tunul
Si se-ntorceau ostasii, afumati.
Dintre miile de soldati
Imi fugeau ochii spre unul.

Orasean cu trup voinic
Mergea lin, vorbea galant
Manca lent si elegant
Si-mi multumea, zambind angelic.

Sambata i-am dus doua portii;
Ieri m-a sarutat, sfios.
Astazi l-am trantit pe jos:
"Fata mare-n noaptea nuntii!"

Trecut-au zile, saptamani
Lupte erau de ani de zile
Toti cu mutre suparate
Noi ne iubeam in tainuire

Ne dragasteam neincetat;
In zori, in apus de soare;
Ochii ca doua izvoare
Ma sagetau precipitat.

Cand sa plece aviator
M-a sarutat dulce, tacut
De parca-n vis a vazut
Ce-o sa fie in viitor...

Si-n ziua aia blestemata
A decolat si s-a tot dus.
Mi l-au adus pe targa pus
Cu haina-nsangerata.

L-am vegheat si m-am rugat
Sa se faca bine iubitul
Mi-as fi vandut sufletul
Sa-l stiu nevatamat

Precum lumina de la soare
Asa era iubitul meu
Si mi l-a luat Dumnezeu
In ziua urmatoare.

Nu mai stiu ce oi fi spus
La turbare, nebunie...
Am dat foc la magazie
Si iata, aici m-ati adus!

Judecatorul, om cu toane:
"Ce dorint-acum aveti?"
"Impusca-ma fara sa regreti!",
"Cu tine-n Ceruri vreau, Dane..."

miercuri, 13 august 2008

Sag mir wo die Blumen sind...-Spuneti-mi unde sunt florile...

O melodie veche in limba germana interpretata de Marlene Dietrich, care a cantat-o inainte de al doilea razboi mondial. M-a impresionat enorm mesajul transmis, si va recomand din toata inima sa o ascultati, si sa urmariti traducerea aproximativa a versurilor.



Spuneti-mi unde sunt florile,
Unde au ramas ele?
Ce s-a intamplat cu ele?

Fetele le-au cules repejor,
cand vom intelege?

Spuneti-mi unde sunt fetele,
Unde au ramas ele?
Ce s-a intamplat cu ele?

Barbatii le-au luat cu ei,
Cand vom intelege?

Spuneti-mi unde sunt barbatii,
Unde au ramas ei?
Ce s-a intamplat cu ei?

S-au dus pe front,
Caci razboiul a inceput,
Cand vom intelege?

Spuneti-mi unde sunt soldatii,
Unde au ramas ei?
Ce s-a intamplat cu ei?

Peste morminte adie vantul
Cand vom intelege?

Spuneti-mi unde sunt mormintele,
Unde sunt ele?
Ce s-a intamplat?

Florile infloresc in vant primavaratec,
Spuneti-mi unde sunt florile?
Ce s-a intamplat cu ele?

Fetele le-au cules repejor...
Ce s-a intamplat cu ele?

sâmbătă, 12 iulie 2008

Balada unui cuplu gay

Trecand pe drumul de munte ce demult il strabatea,
Pe poteca umezita trecu pasul repejor
Ocolind din scurt pamantul o lua iute spre sat
Intra in cabana rece si se tranti drept in pat.

Gandurile ii zburau rebele la turistul din padure
Ce uita sa-si ia provizii, si-i ceru lui Dan mancare...
Ardeleanul il servi, cu ce avea el in traista,
Si asa intrara-n vorba in acea zi aleasa.

El venise in concediu sa simta aer de munte
Avea un cort primitor, si vremea cam naravasa,
Uite soare,iaca vantul uite norii
Uite-acum incepe ploaia!

Raul se umfla in noapte si-i crescura apele
Il trezi spatele umed pe turistul singuratic
Speriat fugi spre satul unde statea Dan cel chipes
Si-i batu in usa, in miez de noapte.

'-Apai intra,ce mai stai?
-Ceai fierbinte vrei sa-mi dai?
-Pentru tine beau otrava,
Intra numa', iti fac degraba!'

Facu focul in odaia mare si primitoare
Ii turna ceaiul in cana si-l privi in ochi deodata
Ene fiind mai tanar se simtea mai rusinat,
Insa-i spuse toata viata, si tot mai mult s-au apropiat.

Un singur pat avea si gazda, ca tot singur locuia
Insa bucuros a impartit-o cu turistul infrigurat.
El se-ntinse pe o parte, invelit cu plapumioara
Si Dan se incolaci alaturi, sa-si vegheze musafirul

'Stii, orice-ai face mie tot mi-e frig'
Zise strainul avand vocea tremuranda
'Hai si ia-ma-n brate, acum iti zic'
Si i se citea in ochi o dorinta arzanda...

Dan voinicul tresari, nu-i venea sa creada
Ca avea sa-i fie turistului gazda
Iute stranse la piept pe Ene,
Si in cateva clipe acestu incepu sa geme...

Doua trupuri ce deveneau tot mai goale
Intr-o noapte cu furtuna rece
Se incolaceau la lumina focului,
Pasiune in pasiune, si timpul trece.


In zori ii sopti la ureche
'Dane, imi placi enorm baiete!'
'Si tu mie puiule, un pui cu plete
Nu te voi lasa sa-mi scapi asa repede'

De atunci ramase Ene in cabana cu al lui,
Lasa munca, vorba ta, o dete dracului
Isi munceau harnici pamantul si se ingrijeau de vite
Erau unul pentru altul, se iubeau cum nu se poate.

miercuri, 9 iulie 2008

Nettiquette

In paralel cu evolutia si diversificarea mijloacelor de comunicare si comunicatie, in viata omului a aparut si nevoia de a estetiza si de a cere un cod de comportament adecvat mijlocului folosit, intrucat cu totii vrem sa fim cel putin agreabili si distinsi intr-un fel, iar comunicarea este foarte importanta. Cu totii stim ca trebuie sa ne privim interlocutorul in ochi, pentru a-i acorda atentia cuvenita, a recepta corect mesajul si a elimina orice bariera, orice suspiciune. De aceea mama obisnuia sa ne intrebe, cand eram mici 'Uita-te in ochii mei cand vorbesc cu tine, e adevarat ca...?'.

Venind vorba de o discutie fata-in-fata, naturala, este important sa avem grija si de igiena zonei gurii; Stim cat de respingatoare este o respiratie...ca de canalizare.
La fel stim ca nu e politicos sa suni pe cineva la o ora tarzie sau foarte matinala, dar oare ne-am insusit corect eticheta comportamentului pe internet, netiquette?

De ce am ales aceasta tema, pentru postare pe blog? Desi mi-as dori sa schimb lumea din temelii, sa reinversez scara valorilor societatii consumeriste actuale, pot spune ca ma multumesc si cu puterea cuvantului scris.Asadar renunt la aspiratiile mele tipic adolescentine si ma axez pe comunicare, pe cuvant, pe litera. Cu alte cuvinte, sunt convins ca exista un filtru special pe internet, care nu permite mediocritatilor sa ajunga pe bloguri, asadar stimabilule Lector, nu iti cer nimic.Pentru ca esti Lector si deci un om cultivat, daca vei gasi ceva folositor vei aplica, si daca ceva te va nemultumi, vei spune. La fel cum esti liber sa nu spui nimic.

Sunt foarte multe lucruri care ar trebui mentionate aici, voi incerca sa nu le insir masinal, ci sa le dezbat intr-o oarecare ordine. Cred ca si ordinea e relativa, daca totul e relativ,iar exemplele prezentate sunt la fel de relative, ele schimbandu-si statutul in functie de destinatar, de timp si de alti factori. Asadar sa-mi fie scuzata lipsa de fluenta in prezentarea ideilor, va cer...
Cand adaugati pe cineva in lista ar fi bine sa va prezentati, de unde aveti ID si in ce scop l-ati adaugat. Unii oameni dau ignore celor necunoscuti, iar cei binevoitori ar purta un dialog inainte de-a face-o.

Ma deranjaza mult lipsa de originalitate , de exemplu cand intru pe mess primesc cate un instant message de genul: 'sal' urmat de arhi-cunoscutul 'ce faci?'. Rareori raspund la fel,in acelasi stil repezit 'sal, bine, u?' ca sa demonstrez cat de monoton, fals si inutil poate fi un astfel de dialog. Personal prefer intrebarea folosita in anumite limbi orientale 'cum te simti?' in loc de 'ce faci?', asadar raspund cu 'sunt bine, multumesc, uite am facut asta si aia, tu ?'
Unii nici nu se sinchisesc sa scrie cuvantul intreg, se rezuma precum arabii la cateva litere, cele mai evidente 'sal, cf?'...

Recunosc ca si eu folosesc prescurtari, insa nu prea multe intr-un enunt si nu unde simt ca nu isi au locul. Totusi, salutul deschide conversatia si poate stabili tonul unei discutii, asadar fiti atenti cum salutati si incercati sa fiti originali. De multe ori nu zic simplu 'salutari', ci mai aduc si cate o remarca 'imi place statusul tau' sau 'aseara ai iesit cam devreme, s-a intamplat ceva?' Astfel iti poti da seama daca vrea si poate sa vorbeasca cu tine, iar tu nu cazi in situatii penibile, pastrandu-ti totodata eleganta virtuala.

Sunetele si diversele efecte sonore gen buzz nu sunt menite a atrage atentia in mod repetat. Se prea poate ca interlocutorul sa fie angajat in discutii cu mai multe persoane, asadar viteza de raspuns sa scada proportional.Cel care stie ca nu poate tine pasul cu toti isi va stabili prioritatile si isi va cere scuze de la cei refuzati, fara a-i jigni sau ignora.

Imi displac cei care abuzeaza de mass-messaging, si mai ales cele de genul 'merg sa-mi plimb cainele'.Nu vad de ce trebuie sa stie toata lista sau un anumit grup ce faci tu in acel moment...
Cand trebuie sa subliniezi o idee, NU FOLOSI CAPITAL LETTERS, pentru ca echivaleaza cu a tipa. In schimb, poti evidentia cu bold, italics, subliniere sau **asteriscuri**, in functie de context si de destinatar.

Ai grija ce si cat vrei sa afli de la celalalt, sa nu fii indiscret, desi dorinta si tentatia de a cunoaste este foarte mare.

Ideile formulate corect, concis, cursiv si citet te scutesc de neintelegeri, care sunt dupa mine cauza conflictelor, atat la nivel inter-personal cat si interstatal.Asadar cauta sa te faci inteles, intr-un mod placut si distins.

Cand postezi pe un forum, combati anumite idei si nu persoane. Cineva spunea ca oamenii ilustri discuta idei, oamenii normali discuta evenimente si oamenii llimitati ii discuta pe cei din categoriile 1 si 2. Cred ca avea dreptate.

Un limbaj colorat in multe englezisme,de exemplu, cred ca ar trebui evidat. E adevarat ca nu exista unii termeni corespondenti in romana sau o idee devine mai clara, dar nu vad rostul unui text cu jumatati de fraze in limbi diferite...sincer suna aiurea.

Asadar, indiferent unde te afli, in spatiul virtual sau real, trebuie sa fii atent la comportament, la etica si mai nou...la neticheta :D

joi, 3 iulie 2008

Poezie-Distanta

Cea mai lunga distanta
Nu e spre India, Kamchatka;
Nici intre Calea Lactee si alte galaxii
Sau alte locuri pe care multi le aleg...
Cea mai lunga distanta o gasesti
Intre doua suflete ce nu se inteleg...

-inspirat din Can Yucel

Strofa-Moarte

Mai mult decat un scop final,
O destinatie comuna
Avem cu totii...e normal.
Reverie,
Tu sa o cauti pana o vei gasi,
Este in primele litere din poezie

marți, 1 iulie 2008

Poezie-te iubesc

Tremur tot cand ma gandesc la tine
Esti ca un drac inaripat
Inteligent, dragut si poate buimac
Un special device inserat in mine...
Bolnav sunt fara tine ca un mormant fara lespede,
Evident ca imi placi peste masura
Sa stii ca nu mai fac atata tevatura,
Citeste primele litere mai repede!

duminică, 13 aprilie 2008

Destul


Revin dupa 'acea perioada' cu acest articol.

Abia au cazut petalele florilor din pomi, cum depune marturie ochiul omului, ai mei insa insista ca este toamna. O toamna friguroasa, umeda si intunecoasa...

Abia incepuse sa-mi placa filmul, cand s-a intrerupt curentul. Ba nu, s-a stricat DVD player-ul...Si nu se mai poate repara! Pur si simplu...Oricum nu sunt in stare sa inteleg mecanismele unui DVD player, ce rost are sa mai bat campii? Poate in viitor voi desface unul si voi invata.Nu stiu daca voi face asta, pentru ca am capatat un fel de fobie, justificata sau nu, DVD-fobie. Nu, nu, nu...atatea oferte de pretutindeni la DVD player-e si eu totusi nu.La ce bun unul ? Se poate si fara...mai ales intr-o toamna friguroasa, umeda si intunecoasa. Se asorteaza perfect, deci da-i inainte.

De ce intr-o zi cu soare ne-am sunat in acelasi timp si am si raspuns, ca nu au avut timp telefoanele sa sune?
De ce azi m-am intors, fara sa vreau, la dreapta,dupa o perioada de timp in care urmaream intersectia, spre masina ta, desi nu stiam ca esti tu, apoi te-am vazut, ti-am facut cu mana...?

Poate ma crezi sau nu, dar ai vazut si tu cum m-am intors. Nu stiu ce explicatie as putea da.Coincidente minunate.

Si marea...martora la inceput si sfarsit. Oare de ce marea ne-a unit si parca tot ea ne-a despartit? Probabil pentru acelasi motiv pentru care cei cu barca o considera autostrada si cei fara o bariera.Initial era o cale de acces, apoi s-a inchis... asa a vrut ea, ce sa-i faci? e mare...Barcile plutesc, ca asa li e destinul, dar si scandurile lor putrezesc, ca doar sunt lemn...

P.s. Erai cu cineva in masina, o domnisoara :) Nu-mi ramane decat sa-ti urez sa fii fericit, sa ai grija de tine si sa nu ma uiti...tare ma tem de ultima. De fapt te rog fa ce crezi, eu am crezut in tine si inca mai cred.

luni, 3 martie 2008

Azi e primavara !

Consider ca a venit primavara nu atunci cand, asa cum invatam in clasa a 3-a 'natura se trezeste la viata dupa un somn alb si imaculat', ci atunci cand aceste fenomene se sincronizeaza cu interiorul tau impacat, regasirea linistii, a unui sens in viata sau a jumatatii ideale...

Se spune ca 'asa cum va fi baba ta, asa va fi tot anul'...Desi nu sunt superstitios, baba mea s-a dovedit a fi ideala, zi calda si racoroasa in acelasi timp, cu alte cuvinte: "Numai buna :D"

Cu o seara inainte intrasem pe spatiul virtual, si in acelasi timp imi vedeam de treaba, ba scriind la engleza, ba citind diverse articole pe net, ba stand pe chat cu vechi prieteni 'virtuali'...Cand primesc mesaj de pe 'site', (*prietenii stiu care) dar nu era precum celelalte...de obicei primesc mesaje de forma:


sal asl pls
D'oh! De parca nu scrie in profil ???

Sau de genul:

Sal ce faci?

Uneori ma intreb daca ii costa ceva cateva cuvinte in plus...dar fie, poate prefera stilul minimalist in exprimare, daca exista asa ceva,sau poate nu le place sa fie mai liberi in exprimare,sau nu se sinchisesc prea mult, sunt mai pesimisti... dar si unele litere sa le omiti, de dragul de a scrie mai repede???

Hai sa revenim la tema noastra, nu vreau sa deviez de la subiect, caci asa cum zice si titlul articolului, vreau sa va vorbesc despre primavara, nu a voastra, ci primavara mea :D

Asadar duminica seara am primit un mesaj deosebit, la care i-am raspuns cel putin la fel de entuziast...probabil asa a fost sa fie, a stiut cum sa ma abordeze sau mai degraba isi dorea sa ma cunoasca, intrucat sunt selectiv in a da raspunsuri. Dupa un set de 3-4 pase cu mesaje ca la tenis de camp, am reusit sa chat-uim pe mess...

Am aflat ca isi dorea o relatie, (la fel si eu) ca are 25 de ani, ( desi nu arata, iar eu am 18) ca i-a placut modul cum m-am exprimat (da, posibil, si mie mi-a placut ) si inca multe puncte pe care din pacate nu mi le amintesc acum in detaliu...cred ca din cauza ca am stat mult cu el pe chat, eu de obicei ma culc pe la ora 1:00 maxim, caci am scoala a doua zi, insa cu el am stat cam doua ore 'peste progtam'...

Aaaah sa nu uit de momentul 'ridicarii cortinei'...El fiind mai indraznet din cate am observat (sau poate sunt eu mai timid) m-a intrebat de poze...Eu sincer am cam ezitat la inceput, dar am zis :"as prefera schimbul "...El foarte calm, ok :)

Na, de aici incepe povestea propriu-zisa...impropriu spus 'poveste'...desi nici mie acum nu-mi prea vine a crede ca mi-am gasit printul calare pe cal alb...sau mai recent pe volanul unui bolid puternic :D

Am 'urcat' cateva poze de-ale mele, cele cateva pe care le am (intrucat nu obisnuiesc sa ma pozez des) si a mai pus si el doua...am observat ca se tot uita la o anumita poza, eu ma uitam fix in camera, si eram serios, iar el s-a uitat la acea poza tot intervalul cat am avut 'Photo sharing' activ.Mi-a zis ca ma place, sunt dragut etc, dar el este si mai pe atat :)

De obicei ma feresc de ochii verzi, caci am o prejudecata in legatura cu ei(se spune ca sunt 'ai dracu' si deoache usor) insa ai lui sunt complet diferiti. Stiu ca verdele tot verde ramane, ca si culoare sau ca si prejudecata, insa ai lui sunt de un calm molipsitor, sunt ca un pahar de apa rece intr-o zi torida de iulie...

A mai zis ca ar avea 25 de ani, insa mai mult de 22 nu-i dau:) Mutra lui de copil il tradeaza fatis...si de asta il ador pur si simplu.

In acelasi chat a insistat sa ne vedem luni...Hopaaa, era prima oara cand cineva ma invita dupa un prim dialog pe mess sa iesim undeva...se intampla ceva cu mine, sau poate aveam halucinatii? In fine, am facut schimb de numere de telefoane, apoi urma ca luni dupa terminarea orelor mele sa ne intalnim...

I-am zis ca am voce naspa, nici mie nu-mi place cum suna, insa el a insistat si m-a sunat, numai pentru a ma auzi...am fost placut surprins ca nu avea nimic impotriva vocii mele (eu zic ca e voce de magar infantil in devenire, el zice ca e copilaresc)

Cum chatul durase foarte mult pentru mine, adica statuseram amandoi pana pe la 3 dimineata, iar eu trezindu-ma pe la 6:30-7 sa plec la scoala, eram destul de ametit. Si poate mai mult decat asta, emotionat, cu fluturi si alte animalute prin stomac...Lectiile au curs precum intra lichidul din perfuzie in bolnav prin branula...si senzatia era unica, oboseala neuronilor de la "mansarda" si petrecerea burlacilor fluturoi din stomac...

Dupa ore l-am sunat pe mobil, sa vad cum vom face sa ne vedem...eu m-am plimbat prin parc, si am vorbit sa ne vedem pe langa el...apoi, taica, parcul e mare, pana am ajuns eu dintr-un capat in celalalt cu rucsacul in spinare ca magarusul de la stana, el a si parcat masina (*si ce masina!) unde trebuia eu sa ma aflu...Ce surpriza!

De obicei cand te gandesti la 'lumea cealalta' iti inchipui un tip cu diverse apucaturi care mai de care, gen: flower-power, ecologie,economie la toate, inclusiv la benzina, masina mica si draguta gen 'broscuta verde cu buline galbene' etc. Dar el nu...e tocmai opusul...mare si neagra...si puternica.

Imi facusem o idee despre el din chatul de dinainte si din pozele lui, insa la strainul care parcase masina si iesise afara nu indrazneam sa merg, mai ales ca nu-mi daduse niciun nume...Ar fi trebuit sa imi calc pe nervi si sa intreb "Ma scuzati, am vorbit cu dumneavoastra aseara pe mess?" Dar nu, cum sa faci asa ceva, cand tehnologia este facuta sa-ti serveasca? L-am sunat pe mobil din nou, bineinteles, si de zurliu ce sunt ma si ascundeam pe dupa stalp in timp ce inaintam, sa nu ma gileasca 'strainul'...bine ca am reusit sa fac mai multe lucruri deodata, respectiv : l-am sunat, mergeam avand grija sa stau dupa stalp si trebuia sa fiu atent si pe la gropi si borduri, si sa mai si vorbesc, mestecand guma...un adevarat maraton pentru mine.

El mi-a raspuns, l-am vazut si in realitate ca vorbeste la telefon strainul de langa masina, apoi am indraznit sa-i spun: "Eu sunt la 10 m in dreapta ta" El" Unde?" Iar eu:"Aaa...dupa stalp :D"

Primul contact a fost important, la fel si primele vorbe.Initial am fost ezitant, ca orice copil (ca deh, sa recunoastem, asta si sunt nu?) apoi m-a intrebat unde sa mergem...Eu habar nu aveam ce sa-i zic, eram cu siguranta blocat, neuronii deja erau in greva si dormeau prin pod si fluturii mahmuri se zvarcoleau prin stomac ca betivanii de ies noaptea la 11 din carciuma...:(

Noroc ca el a venit cu ideea salvatoare, sa iesim undeva la o plimbare...:) Da bineinteles, doar e primavara si soare afara si cald si frumos...si unde altundeva decat in Mamaia, care in aceasta perioada e mai pustie si numai buna de plimbat si discutat?

Asadar am parcat intr-un capat, a coborat si am luat Mamaia la picior...si da-i cu vorba, astepti intrebari, dai raspunsuri, schimbi subiectul, apoi intrebi tu, si tot asa pana cand am simtit o apropiere intre noi...el deja incepuse sa se uite lung la mine, probabil i-am parut amuzant sau cine-stie,(ulterior am aflat niste motive mai serioase pentru care a facut aceasta alegere) Am urcat pe un promontoriu dezafectat, am stat pe niste trepte din beton si am continuat discutia, aproape fata in fata (el ma privea, eu priveam in jos sau in alta parte, sau rar mai aruncam un ochi la el) Atunci am simtit ca jumatatea mea prinde contur, ca gandeste ca si mine,ca are ochi minunati si clari, ca ma apreciaza la fel cum si eu il apreciez, si poate fi direct cu mine asa cum si eu sunt. Si multe alte sentimente pe care nici filozofii in mii de ani de istorie nu au reusit sa le defineasca, ma intreb voi reusi eu in cateva clipe?

Apoi pe drumul de intoarcere m-a atins subtil, prieteneste aproape, pe dupa ceafa (o mai facuse si cand stateam pe promontoriu, insa mai altfel) si mi-a insuflat o stare de siguranta...apoi totul s-a cristalizat de la sine, in cateva zile, s-a cladit solid, pe zi ce trecea...programul meu se suprapune peste al lui, asa ca reusim sa ne rezervam timp pentru amandoi:)

Ca o concluzie, primavara mea acum a sosit, celelalte 17 erau o mancare deja stiuta pe de rost...Iti multumesc pentru ca existi si pentru tot ce faci pentru mine, A.

luni, 25 februarie 2008

De bloga scriptimus

Intai si intai vreau sa iti urez "Bun-venit!", Vizitatorule, oricine si de oriunde ai fi, pentru ca mi-ai acordat aceste clipe pe care stiu ca le pretuiesti enorm. Iti doresc sedere placuta in Blogistan (a se citi cu 'gh'), o tara cu capitala la longitudinea A si la latitudinea fiecaruia, traversata de raul Imaginatiei, care trece prin Muntii Prieteniei, inainte de a se varsa in Oceanul Posibilitatilor si Imposibilitatilor.(*na, ca am reusit sa fiu si poetic, si concis)

O prima rugaminte ar fi sa lasati la o parte titlul complet neinspirat al acestui articol(*care se vrea a fi tradus:'Sa scriem despre blog') si sa-mi acordati putina bunavointa, dat fiind ca sunt incepator in lumea blogurilor.Asadar in primul meu mesaj complet vreau sa povestesc despre blog, viata de blogger si cum le percep eu...

O introducere oficiala...
Iata-ma intr-un final in ipostaza de a scrie articole pe blogul meu, dupa ceva experienta mai putin placuta cu diverse detalii tehnice.
Pana acum am intrat pe numeroase bloguri, am admirat poze, am citit articole, mi-am exprimat parerea si mi-am format o idee vaga despre 'ce inseamna un blog'.

Concretizarea ideilor
Mai exact, eu il percep ca pe un spatiu virtual, unde ai ocazia sa iti creezi propriul Univers.
Iti exterioriezi personalitatea, iti asterni gandurile, ca si altii sa te poata "citi".
Poate fi vazut si ca o casa, unde ii inviti pe prieteni sa te cunoasca mai bine, doar trimitand un link.
Cred ca este si un fel de psiholog,o metoda de a te auto-evalua, prin simplul fapt ca poti vedea ce gandeai acum o luna, sau un an, si de a observa schimbarile care au survenit in intervalul de timp dat.
Are si rol de gazeta, pentru ca poti informa masele de oameni (*nu ma astept sa fie prea multi, desi am folosit cuvantul 'mase') despre diverse, de la stiri la cercetari, de la detalii personale la multimedia. Iar ziaristul esti tu (*adica eu)
Si nu in ultimul rand, este un fel de agenda online, pentru ca poti scrie nelimitat, zilnic.

Asadar, luati acest articol ca pe un prim exercitiu, si fiti atenti la cele ce vor urma. Va promit in curand si alte facilitati, precum poze, clipuri si alte articole, care sa-l depaseasca pe acesta.


duminică, 24 februarie 2008

Mesaj

De ce am senzatia ca ma lupt cu morile de vant?