Se spune ca 'asa cum va fi baba ta, asa va fi tot anul'...Desi nu sunt superstitios, baba mea s-a dovedit a fi ideala, zi calda si racoroasa in acelasi timp, cu alte cuvinte: "Numai buna :D"
Cu o seara inainte intrasem pe spatiul virtual, si in acelasi timp imi vedeam de treaba, ba scriind la engleza, ba citind diverse articole pe net, ba stand pe chat cu vechi prieteni 'virtuali'...Cand primesc mesaj de pe 'site', (*prietenii stiu care) dar nu era precum celelalte...de obicei primesc mesaje de forma:
sal asl pls
D'oh! De parca nu scrie in profil ???Sau de genul:
Sal ce faci?
Uneori ma intreb daca ii costa ceva cateva cuvinte in plus...dar fie, poate prefera stilul minimalist in exprimare, daca exista asa ceva,sau poate nu le place sa fie mai liberi in exprimare,sau nu se sinchisesc prea mult, sunt mai pesimisti... dar si unele litere sa le omiti, de dragul de a scrie mai repede???
Hai sa revenim la tema noastra, nu vreau sa deviez de la subiect, caci asa cum zice si titlul articolului, vreau sa va vorbesc despre primavara, nu a voastra, ci primavara mea :D
Asadar duminica seara am primit un mesaj deosebit, la care i-am raspuns cel putin la fel de entuziast...probabil asa a fost sa fie, a stiut cum sa ma abordeze sau mai degraba isi dorea sa ma cunoasca, intrucat sunt selectiv in a da raspunsuri. Dupa un set de 3-4 pase cu mesaje ca la tenis de camp, am reusit sa chat-uim pe mess...
Am aflat ca isi dorea o relatie, (la fel si eu) ca are 25 de ani, ( desi nu arata, iar eu am 18) ca i-a placut modul cum m-am exprimat (da, posibil, si mie mi-a placut ) si inca multe puncte pe care din pacate nu mi le amintesc acum in detaliu...cred ca din cauza ca am stat mult cu el pe chat, eu de obicei ma culc pe la ora 1:00 maxim, caci am scoala a doua zi, insa cu el am stat cam doua ore 'peste progtam'...
Aaaah sa nu uit de momentul 'ridicarii cortinei'...El fiind mai indraznet din cate am observat (sau poate sunt eu mai timid) m-a intrebat de poze...Eu sincer am cam ezitat la inceput, dar am zis :"as prefera schimbul "...El foarte calm, ok :)
Na, de aici incepe povestea propriu-zisa...impropriu spus 'poveste'...desi nici mie acum nu-mi prea vine a crede ca mi-am gasit printul calare pe cal alb...sau mai recent pe volanul unui bolid puternic :D
Am 'urcat' cateva poze de-ale mele, cele cateva pe care le am (intrucat nu obisnuiesc sa ma pozez des) si a mai pus si el doua...am observat ca se tot uita la o anumita poza, eu ma uitam fix in camera, si eram serios, iar el s-a uitat la acea poza tot intervalul cat am avut 'Photo sharing' activ.Mi-a zis ca ma place, sunt dragut etc, dar el este si mai pe atat :)
De obicei ma feresc de ochii verzi, caci am o prejudecata in legatura cu ei(se spune ca sunt 'ai dracu' si deoache usor) insa ai lui sunt complet diferiti. Stiu ca verdele tot verde ramane, ca si culoare sau ca si prejudecata, insa ai lui sunt de un calm molipsitor, sunt ca un pahar de apa rece intr-o zi torida de iulie...
A mai zis ca ar avea 25 de ani, insa mai mult de 22 nu-i dau:) Mutra lui de copil il tradeaza fatis...si de asta il ador pur si simplu.
In acelasi chat a insistat sa ne vedem luni...Hopaaa, era prima oara cand cineva ma invita dupa un prim dialog pe mess sa iesim undeva...se intampla ceva cu mine, sau poate aveam halucinatii? In fine, am facut schimb de numere de telefoane, apoi urma ca luni dupa terminarea orelor mele sa ne intalnim...
I-am zis ca am voce naspa, nici mie nu-mi place cum suna, insa el a insistat si m-a sunat, numai pentru a ma auzi...am fost placut surprins ca nu avea nimic impotriva vocii mele (eu zic ca e voce de magar infantil in devenire, el zice ca e copilaresc)
Cum chatul durase foarte mult pentru mine, adica statuseram amandoi pana pe la 3 dimineata, iar eu trezindu-ma pe la 6:30-7 sa plec la scoala, eram destul de ametit. Si poate mai mult decat asta, emotionat, cu fluturi si alte animalute prin stomac...Lectiile au curs precum intra lichidul din perfuzie in bolnav prin branula...si senzatia era unica, oboseala neuronilor de la "mansarda" si petrecerea burlacilor fluturoi din stomac...
Dupa ore l-am sunat pe mobil, sa vad cum vom face sa ne vedem...eu m-am plimbat prin parc, si am vorbit sa ne vedem pe langa el...apoi, taica, parcul e mare, pana am ajuns eu dintr-un capat in celalalt cu rucsacul in spinare ca magarusul de la stana, el a si parcat masina (*si ce masina!) unde trebuia eu sa ma aflu...Ce surpriza!
De obicei cand te gandesti la 'lumea cealalta' iti inchipui un tip cu diverse apucaturi care mai de care, gen: flower-power, ecologie,economie la toate, inclusiv la benzina, masina mica si draguta gen 'broscuta verde cu buline galbene' etc. Dar el nu...e tocmai opusul...mare si neagra...si puternica.
Imi facusem o idee despre el din chatul de dinainte si din pozele lui, insa la strainul care parcase masina si iesise afara nu indrazneam sa merg, mai ales ca nu-mi daduse niciun nume...Ar fi trebuit sa imi calc pe nervi si sa intreb "Ma scuzati, am vorbit cu dumneavoastra aseara pe mess?" Dar nu, cum sa faci asa ceva, cand tehnologia este facuta sa-ti serveasca? L-am sunat pe mobil din nou, bineinteles, si de zurliu ce sunt ma si ascundeam pe dupa stalp in timp ce inaintam, sa nu ma gileasca 'strainul'...bine ca am reusit sa fac mai multe lucruri deodata, respectiv : l-am sunat, mergeam avand grija sa stau dupa stalp si trebuia sa fiu atent si pe la gropi si borduri, si sa mai si vorbesc, mestecand guma...un adevarat maraton pentru mine.
El mi-a raspuns, l-am vazut si in realitate ca vorbeste la telefon strainul de langa masina, apoi am indraznit sa-i spun: "Eu sunt la 10 m in dreapta ta" El" Unde?" Iar eu:"Aaa...dupa stalp :D"
Primul contact a fost important, la fel si primele vorbe.Initial am fost ezitant, ca orice copil (ca deh, sa recunoastem, asta si sunt nu?) apoi m-a intrebat unde sa mergem...Eu habar nu aveam ce sa-i zic, eram cu siguranta blocat, neuronii deja erau in greva si dormeau prin pod si fluturii mahmuri se zvarcoleau prin stomac ca betivanii de ies noaptea la 11 din carciuma...:(
Noroc ca el a venit cu ideea salvatoare, sa iesim undeva la o plimbare...:) Da bineinteles, doar e primavara si soare afara si cald si frumos...si unde altundeva decat in Mamaia, care in aceasta perioada e mai pustie si numai buna de plimbat si discutat?
Asadar am parcat intr-un capat, a coborat si am luat Mamaia la picior...si da-i cu vorba, astepti intrebari, dai raspunsuri, schimbi subiectul, apoi intrebi tu, si tot asa pana cand am simtit o apropiere intre noi...el deja incepuse sa se uite lung la mine, probabil i-am parut amuzant sau cine-stie,(ulterior am aflat niste motive mai serioase pentru care a facut aceasta alegere) Am urcat pe un promontoriu dezafectat, am stat pe niste trepte din beton si am continuat discutia, aproape fata in fata (el ma privea, eu priveam in jos sau in alta parte, sau rar mai aruncam un ochi la el) Atunci am simtit ca jumatatea mea prinde contur, ca gandeste ca si mine,ca are ochi minunati si clari, ca ma apreciaza la fel cum si eu il apreciez, si poate fi direct cu mine asa cum si eu sunt. Si multe alte sentimente pe care nici filozofii in mii de ani de istorie nu au reusit sa le defineasca, ma intreb voi reusi eu in cateva clipe?
Apoi pe drumul de intoarcere m-a atins subtil, prieteneste aproape, pe dupa ceafa (o mai facuse si cand stateam pe promontoriu, insa mai altfel) si mi-a insuflat o stare de siguranta...apoi totul s-a cristalizat de la sine, in cateva zile, s-a cladit solid, pe zi ce trecea...programul meu se suprapune peste al lui, asa ca reusim sa ne rezervam timp pentru amandoi:)
Ca o concluzie, primavara mea acum a sosit, celelalte 17 erau o mancare deja stiuta pe de rost...Iti multumesc pentru ca existi si pentru tot ce faci pentru mine, A.
